Revanșa departamentelor „suport”

Perioada ultimelor luni de zile ne-a arătat şi în România cum se poate schimba brusc macazul afacerilor: de la creşteri accelerate la stagnare sau chiar descreştere economică. Această situaţie ne-a făcut să revenim repede şi noi cu picioarele pe pământ.

Revenirea la simplitate, la tradiţionalism, la bazele economice şi la valorile clasice este la modă, dar este şi o realitate.

Din proprie experienţă pot spune că încă de la începuturile intrării mele în business, ca responsabil de partea financiară, îmi tot auzeam colegii din vânzări defilând cu o mândrie trufaşă deseori, că ei sunt „Sales force!”, motorul afacerii, cei mai importanţi oameni ai businessului, aşa că „Domnilor colegi, vă rog, puţin respect sau ceva mai mult”. Cam aşa se comportă oamenii de vânzări în general şi poate e firesc să fie aşa. Şi totuşi…

În pofida importanţei indubitabile a vânzărilor, alături de marketing, pot exista şi un departament de strategie şi unul de business development. N-or fi şi acestea importante sau poate mai importante? Cum şi cât poţi vinde, în ce condiţii, dacă n-ai o strategie bine pusă la punct? Ca să nu mai amintesc de relaţia producţie – vânzări la firmele de producţie, unde cei din producţie se consideră vedetele firmei.

Dar ce se ascunde în spatele echipelor de producţie, de vânzări şi marketing, a acestor zone care „produc” efectiv business, piaţa, cota de piaţă şi care aduc în cele din urmă profit sau nu, în funcţie de eficienta actului de vânzare, de eficienta celui de producţie etc. Se „ascund” nişte departamente „suport”, nişte departamente „neproductive”, a căror activitate este mai greu de măsurat, deci şi de evaluat şi de recompensat. Totuşi ele există, le tolerăm, le suportam şi nu putem fără ele. Sau putem? Mulţi antreprenori din anii ‘90 au putut la început, dar le-a trecut pe măsură ce le-au crescut afacerile şi n-a mai mers fără ele. Sau a mai mers până au eşuat. Vobim despre finanţe, resurse umane, juridic, IT, logistică.

Cum să măsori eficiența activităţii echipei de vânzări, a producţiei, a investiţiilor şi a tuturor celorlalte care folosesc bani, fără un departament profesionist financiar – contabil? Cum să faci rost de banii necesari atunci când ai nevoie, fără trezorerie? Vedem acum din nou, mai mult ca oricând, ce importanţă are eficiența operaţiilor sau eficiența de exploatare. Acum când nu mai cresc vânzările, cum putem rămâne eficienţi altfel decât tăind din costuri? Cum să supravieţuim altfel?

Cum ne putem proteja afacerea mai bine din punct de vedere legal, dacă nu beneficiem de aportul unor jurişti dedicaţi şi loiali, în relaţiile contractuale cu furnizorii, cu clienţii, cu statul, cu salariaţii şi sindicatele? Acţiunile de due dilligence în procesul de achiziţii şi fuziuni sunt de două feluri, finaciare şi legale.

Sunt finanţist prin formaţie, dar întotdeauna spun la cursurile mele, din convingere practică şi nu din cărţile de resurse umane, că cele mai importante active ale companiilor merg acasă seara (sau în dimineaţa următoare), la partenerii lor de viaţă. Deloc întâmplător, expresia aparţine de fapt unui profesor american tot de finanţe, nu de resurse umane, Prof. Robert C. Higgins, de la Universitatea statului Washington din Seattle. Mai mult, acum se vede cel mai bine cum echipele de calitate managerială fac diferenţa printre competitori în toate domeniile de business, chiar între supravieţuitori şi looseri.

Despre IT ce să mai vorbim? Toată lumea educată din business ştie ce înseamnă ERP, CRM, SCM şi abreverile pot continua, pentru a ilustra foarte sumar unde a ajuns tehnologia informaţiei în managementul modern corporatist. Se poate şi fără sisteme? Probabil că da, dar nu ai ce cauta în lumea bună atunci, în lumea competitivă şi eficientă, aceea care creează valoare şi care câştigă enorm pe unitate monetară investită (pe om, pe maşină, pe oră…).

Este vremea departamentelor suport, a acestor activităţi care dau sens şi direcţie producţiei şi vânzării, îi dau combustibilul şi softul, fără de care nici un motor nu merge. E vremea să reconsiderăm valoarea acestor activităţi şi s-o repunem pe picior de egalitate cu celelalte, mai productive, după cum e şi vremea reconsiderării proceselor de externalizare şi outsourcing, care au ţintit cu precădere aceste activităţi, mai neproductive, cu avantajele, dar şi cu dezavantajele şi costurile lor.

Autor: Dr. Ovidiu Dîmbean-Creța