Busola moralității

Interacționez cu sute de oameni în fiecare an, în sala de curs, sau în discuții unu la unu. Desigur, ei lucrează și majoritatea au superiori, chiar dacă sunt, la rândul lor, manageri. Am învățat să le citesc în priviri și să îmi dau seama, dincolo de ceea ce spun, cât de mare le este angajamentul și cât de reală este starea lor de bine.

Unii sunt realmente fericiți la serviciu. Alții sunt pozitivi doar în declarații, dar, de fapt, sunt nefericiți la locul lor de muncă, deși le place activitatea. În majoritatea covârșitoare a cazurilor nefericite, nemulțumirile sunt legate de șefi. Da, de șefi! Căci nu pot numi lideri astfel de persoane, care-i fac nefericiți pe oameni și pun în pericol situația companiilor, pe termen lung.

Pentru că se poate!

Aleg, la întâmplare, unul dintre nenumăratele exemple pe care le am. O persoană și-a folosit puterea oficială și a preluat conducerea unei companii de top în domeniul ei, cu o bună reputație. Compania s-a dezvoltat constant, în decursul anilor și a avut întotdeauna o situație financiară sănătoasă, datorită viziunii, strategiei și calității recunoscute a activității. Motivul invocat de persoana respectivă pentru preluarea conducerii a fost acela că profitul i se părea nesatisfăcător. Poate are dreptate și, cine știe, poate ar putea face compania și mai eficientă. Doar că, prima decizie pe care a luat-o imediat, înainte de a avea un cât de mic aport în noua funcție, a fost să-și crească substanțial indemnizația, față de cea a predecesorului căruia i-a luat locul. Cum rămâne atunci cu costurile, deci cu profitul? Este oare acea persoană un lider, sau un șef? Și oare îi pasă? De ce a făcut, ceea ce a făcut? Pentru că se poate!

Moralitatea liderilor adevărați

Cuvântul lider se folosește cu prea mare indulgență și prea des, în opinia mea. A fi lider presupune a avea o sumă de calități specifice, demonstrate și nu înseamnă a deține o funcție. De altfel, în Codul Ocupațiilor din România, cuvântul lider nu există, există director, manager, maistru. Mă întreb: de ce sunt tot mai ocolite aceste cuvinte, în limbajul uzual?

Cei care sunt lideri în adevăratul sens al cuvântului, fie cei cu funcție, fie cei fără funcție, au o busolă morală puternică, bazată pe valori precum onestitatea, spiritul justițiar și transparența care conduce la încredere și respect reciproc.

Ei sunt modele pentru cei din jur și au asupra lor o autoritate dată nu de vreo putere oficială, ci de valorile corecte care-i animă, de felul cum iau decizii și de empatia de care dau dovadă. Inspiră, dau încredere și energie. Înțeleg tendințele momentului și se implică sincer, cu altruism, corectitudine și hotărâre pentru a se adapta lor, indiferent cât ar fi de greu. Își recunosc greșelile și învață din ele. Știu să fie recunoscători și să-și ceară scuze, când este cazul. Pe scurt, demonstrează cu consecvență că au caracter și competențe, câștigă încrederea celorlalți, pentru că fac ceea ce spun și spun ceea ce gândesc.

Au viziunea viitorului mai bun și știu să o comunice clar și convingător oamenilor, cărora le dau încredere că-i vor conduce într-acolo. Liderii sunt strategi și agenți ai schimbării, alegând în fiecare moment lucrurile potrivite.

Liderii adevărați știu că oamenii nu lucrează cu tragere de inimă dacă nu sunt animați de respect și simpatie, nici dacă sunt obligați; că au trecut vremurile când era valabil acel „dacă trebuie, cu plăcere”. Ei construiesc culturi organizaționale constructive și puternice, în care oamenii lucrează împreună cu bucurie și păstrează amintiri frumoase, care-i ajută în momentele dificile.

Sunt conștienți că rolul organizațiilor este în primul rând să aibă un impact pozitiv în societate, asupra tuturor părților interesate, și de abia apoi să maximizeze profitul pentru acționari. Ceea ce statua Milton Friedman nu mai e valabil. Este adevărat: oamenii cumpără de la companiile care le plac și pe care le respectă și astfel veniturile acestora cresc. Iar angajații care-și iubesc locul de muncă sunt responsabili și de aceea contribuie la creșterea eficienței și a profitului. Pe scurt: liderii adevărați sunt convinși că oamenii sunt mai importanți decât banii și se poartă în consecință. Se simt alături de ei, sau în fruntea lor, în orice caz, nu deasupra lor.

De ce sunt oamenii nemulțumiți

Am trecut în revistă calități de leadership și poate că unele mi-au scăpat. Este cert însă că, din păcate, există deținători de funcții de răspundere care au prea puține dintre ele, sau nu au nici una. Ceea ce este și mai rău, trăim într-o lume care nu sancționează lipsa moralității, o lume în care șefii șmecheri nu numai că nu sunt pedepsiți, dar profită de moralitatea altora și chiar o iau în derâdere. Mai mult: se coalizează și îndepărtează oamenii corecți, pentru că le stau în cale. Când busola moralității lipsește, se poate ajunge la decizii egoiste și abuz de putere, ca în exemplul de mai sus, sau, mai grav, la corupție. În timp, dreptatea se poate reinstaura, însă, de cele mai multe ori, este prea târziu.

Ce să vezi? Șefii sunt supărați că oamenii nu-i urmează cu inima deschisă și nu-și dau seama de ce. Sau poate că nu vor să-și dea seama. În orice caz, îi critică în stânga și în dreapta, considerându-i apatici și iresponsabili. Nu au încredere în ei, îi verifică și îi dăscălesc întruna.

Nu recunosc că, de fapt, vinovații pentru felul cum se poartă subalternii sunt chiar ei. Că respectul și loialitatea față de superiori nu pot fi impuse ca și când ar fi obligații de serviciu. Angajamentul se câștigă. Oamenii nu-i urmează cu mintea și cu inima deschise pe cei care comandă și care profită de puterea pe care le-o dă funcția. Își fac treaba fără entuziasm și îi părăsesc cu prima ocazie, pentru că își doresc să aibă superiori cărora le pasă sincer de ei, care îi tratează cu grijă sinceră și cu altruism.

Nevoia principală a oamenilor este cea de siguranță, or sub conducerea unor șefi cu agendă dublă, această nevoie nu este satisfăcută.

Oamenii vor să știe că nu sunt considerați simpli ocupanți de posturi. Își doresc ca superiorii să își facă timp ca să le afle valorile, punctele forte și înclinațiile și să le repartizeze activități pe măsură, care să dea sens muncii lor și să-i încarce cu energie. Să le cunoască și să le aprecieze realizările, să-i sprijine să se dezvolte și să promoveze.

Cum, de foarte multe ori, aceste nevoi nu sunt împlinite, nu este de mirare că angajamentul oamenilor scade, că stresul, nefericirea și oboseala lor cresc, iar performanțele companiilor și bunăstarea societății au astfel de suferit.

În loc de concluzii

Suntem îndemnați să gândim pozitiv. Acest lucru mi se pare utopic și neproductiv. Gândirea corectă este cea rațională, care nu trece cu vederea nici aspectele pozitive, dar nici pe cele negative. Nu-i putem ignora pe șefii cărora le lipsește busola moralității. Din păcate, e aproape imposibil ca ei să se schimbe. Cei care lucrează sub conducerea lor și își doresc o viață mai plăcută, au de făcut ei schimbări, căutându-i pe liderii adevărați, căci astfel de lideri există, sau pur și simplu pornind pe cont propriu, în propriile proiecte. Deci, există speranțe de mai bine!

Ce este însă de făcut atunci când s-au produs traume de pe urma interacțiunii cu șefii cu comportament toxic? Este responsabilitatea fiecăruia să găsească cea mai bună soluție și să ia decizii în consecință, pentru a le vindeca.

Recomand o carte bine documentată și argumentată, pe care o consider foarte utilă pentru starea de bine: Triumful inimii – Iertarea într-o lume neiertătoare, de Megan Feldman Bettencourt.

Mai recomand ca, ori de câte ori este cazul, să se recurgă la psihologi competenți.

Articol redactat de Dr. Lavinia Rașcă, apărut în revistacariere.ro